joi, 10 februarie 2011

te-am mintit, te-am terorizat.. ti-am controlat viata dupa bunul meu plac si in schimb ti-am cerut respect .
tu totusi ai ramas, ca un sclav bun si supus, langa mine. m-ai urmat mereu si te-ai supus vointei mele desi eu am jucat in picioare parerile tale, sfaturile si munca ta.
te-am exploatat, te-am muncit, te-am injurat si te-am batut.
nu ti-am zis niciodata decat ca nu esti instare de nimic.
nu te-am sustinut in nici un proiect sau idee pe care ai avut-o.
nu te-am incurajat niciodata sa faci ceva, dar de cate ori reuseai singur ma laudam cu tine la toata lumea..
mi-am batut joc de copilaria ta.. nu am fost niciodata langa tine.. nici nu stiu cand te-ai facut asa mare!!
ti-am facut mereu promisiuni de care nu m-am tinut..
am denigrat toate fiintele pe care le iubeai, sunt toti niste ratati, niste prosti, alcoolici si curve.
cand o sa intelegi ca eu sunt cea mai mare si mai tare, cea mai destepta, cea mai buna la toate?
niciodata nu am fost multumita de ce faci tu, chiar daca mereu incerci din rasputeri sa-mi faci pe plac,
te-am batut de neinumarate ori doar pentru ca nu mai aveam argumente sau pentru ca pur si simplu eu puteam sa fac asta... ma facea sa ma simt mare si puternica.
ti-am impus mereu cum sa traiesti, ce sa faci, ce sa spui, cum sa gandesti.. doar pentru ca eu sunt mai mare si am trecut prin multe.. eu stiu mai bine ce e de facut! eu am fost ca tine!
eu pot face absolut tot ce vreau, dar tu trebuie sa te supui.
eu pot oricand sa-ti joc in picioare fiinta si tu vei fi mereu acolo, cumintel, intr-un colt, asteptand o noua porunca, un nou repros, o noua insulta.