azi e o zi unica in an pentru mine.. nu numai pentru mine, mai sunt vreo 4 persoane pentru care este lafel de unica.
azi, 31 octombrie 2009 mama mea ar fi implinit 57 de ani.. trist lucru ca totusi ca nu este asa..
cand traia ne distra tare faptul ca s-a nascut de Halloween-ul atat de american, comercial, si poate si putin greu de digerat pentru noi, romanii..
azi e o zi ciudata.. nu pentru ca imi aduce aminte de mama, imi amintesc de ea in fiecare zi.. intotdeauna gasesc cate ceva care imi aduce aminte de ea.. indiferent ca este o chestie serioasa, trista sau hazlie, .. oricum nu-mi place sa-mi aduc aminte de chestiile triste.. stiu ca-mi face rau si mai stiu si ca nu si-a dorit sa ma stie trista si suparata.
imi aduc aminte ca la inceput chiar a fost greu.. mi se intampla uneori sa iau telefonul - cu gandul de a o suna sa o intreb ce se pune in nu stiu ce mancare.. dar imi dadeam seama ca de data asta nu are cine sa-mi mai raspunda..
oricum asta nu trebuie sa fie un post trist.. nu are rost.. am fost trista cand a trebuit, cat a trebuit..
e drept ca viata e nedreapta, mult prea nedreapta cu unii, dar asta e cursul firesc al ei.
nu ai cum sa te opui..
deobicei nu merg la biserica, nu pentru ca sunt atee sau pentru ca nu am timp..
nu merg din principiu..
nu suport biserica si preotii ca institutie..
sincer, acum biserica mi se pare mult mai pacatoasa si mai intinata decat ar trebui sa fie.. crestinismul dogmatic dupa parerea mea e o idiotenie totala.. preotii.. pur si simplu nu mai cred in ele..
mi se pare mult mai important sa fii tu impacat cu tine si cu dumnezeul tau, sa crezi cu adevarat in ce faci tu si sa incerci sa faci bine pe cat posibil.. sa fii tu intelept si moderat.. sa te simti bine cu tine..
totusi m-am dus cu surorile mele multe sa aprindem lumanari.. macar azi , din toate zilele.
nu incerc sa ma dau eu aia dreapta si morala, chiar nu sunt!
constiinta mea e aproape inexistenta.. asta ma si ajuta sa trec peste toate rahaturile pe care mi le ofera viata.
anyway!! noi, surorile, ne-am gandit ca de data asta, sa nu mai stam suparate, imbufnate, si sa sarbatorim ziua asta, nu chiar cum o sarbatoream cand mama traia, dar s-o sarbatorim.
daca ziua asta nu ar fi existat, sau daca mama nu ar fi existat.. nu eram nici noi aici, eu ... ele.. nu existam!!
d-asta spun ca nu suport biserica! m-am saturat de obiceiuri si datini fara logica si fara sens..
de ce sa fiu trista? de ce sa ma imbrac in negru? viata e prea scurta pentru pareri de rau, pentru lacrimi de crocodil, si oricum mult prea de rahat ca sa mai tii si doliu!! eu vreau sa tin doliu in alb, in verde, in galben!! de ce in negru?
prin urmare.. o sa moara si tata de nervi cand o sa ne vada costumate si pictate din cap pana'n picioare si o sa facem altfel!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu