Frica

M-am trezit dimineata cu speranta arzatoare ca nu tre' sa ma duc la munca.. Am ajuns totusi la munca.. nimeni nu vroia sa fie acolo.. toti cu gandul departe de Negruzzi 37A, unii poate acasa, altii poate mai departe... dar nici unul acolo..
Am plecat oricum.. ce era de facut a 2-a zi dupa Pasti?
Tot orasul e mort, cum spune un amic de'al meu si partea cea mai proasta e ca mai si ploua cu galeata.
Imi place cand ploua.. ma urc pe pereti de plictiseala si de frica sa nu raman eu singura cu mine. Ma sperie gandul asta cel mai rau... eu singura.. doar cu mine.. e ca si cum as ramane inchisa undeva departe doar eu si cel mai mare dusman al meu.. nu e unul fizic.. sau poate ca este.. tot eu sunt..
Fata dura, tipa care gandeste la rece si nu se lasa prea usor descurajata, Raluca aia pe care o stie toata lumea de "Fata Super" / "Zuper Girl"..
Cum sa-mi fie frica de mine? Adica chiar asa? Nu ma'nmoi eu cu una cu doua, da' mi-e frica de mine..
Pare comic, dar e adevarat.
Nu poti spune ca tie nu ti-e frica.. si tu eviti sa ramai doar tu cu tine.. si cand inevitabil se intampla asta, oricum nu stii de ce te simti asa stingher, asa nelalocul tau, dar ti-e frica si o sa cauti mereu sa te ocupi de nimicuri, gasesti preocupari stupide..
Eul fals se teme.. el e dusmanul.. el e cel de care ti-e frica..
E totusi un inceput, pentru ca mi-am dat seama.. mi-am gasit frica.. acum trebuie doar sa trec prin ea.. sa o las sa-si faca de cap si sa plece asa cum a venit, pentru ca dupa orice ploaie iese soarele.