I see dead people..

In jurul meu totul prinde alta viata, alt inteles.. alt mesaj..

Totul vibreaza, totul respira parca langa mine.. si eu simt.. e ca si cum totul traieste odata cu mine, locul in care ma aflu este ACUM, rupta de realitatea cotidiana si aruncata in senzatia de contopire a tot ceea ce ma inconjoara.
Parca totul comunica subtil, parca pomul din parc, acela care e in fiecare zi in aceelasi loc, pe ploaie sau pe soare, fiinta aceea care exista pur si simplu si isi imbratiseaza forma, usa de la casa, monitorul de la pc, lucrul acela pe care il iei mereu de bun... totul iti transmite ceva..
Poate e doar mintea mea, jucandu-mi feste dupa un lung maraton, sau poate totul e chiar altfel, doar pentru ca pot sa vad lucrurile asa. E oare doar o perceptie alterata a realitatii sau realitatea poate fii privita si din alt unghi?
Senzatii atipice, de plictis total, de sictireala, de calm senin si energii puternice, zvacniri de bucurie,
Explozie de verde si roz pastel se contopesc, se scurg in ochii mei.
Plutesc inert si ma ridic usor deasupra mea... exist si asta ma face sa tip de fericire.
Am inceput eu oare sa traiesc?


Imbratiseaza momentul!..

mi-am plecat aiurea cu gandul.. confuz.. e ca si cum n-as fi.. ca si cum totul exista la modul subtil

ce face nesomnu' din om
limita intre iulzie si realitatre este defapt atat de fina...


La multi ani Zupa!!! Un sfert de secol!! :)) aka 19 ani pana mai departe

Frica

M-am trezit dimineata cu speranta arzatoare ca nu tre' sa ma duc la munca.. Am ajuns totusi la munca.. nimeni nu vroia sa fie acolo.. toti cu gandul departe de Negruzzi 37A, unii poate acasa, altii poate mai departe... dar nici unul acolo..
Am plecat oricum.. ce era de facut a 2-a zi dupa Pasti?
Tot orasul e mort, cum spune un amic de'al meu si partea cea mai proasta e ca mai si ploua cu galeata.
Imi place cand ploua.. ma urc pe pereti de plictiseala si de frica sa nu raman eu singura cu mine. Ma sperie gandul asta cel mai rau... eu singura.. doar cu mine.. e ca si cum as ramane inchisa undeva departe doar eu si cel mai mare dusman al meu.. nu e unul fizic.. sau poate ca este.. tot eu sunt..
Fata dura, tipa care gandeste la rece si nu se lasa prea usor descurajata, Raluca aia pe care o stie toata lumea de "Fata Super" / "Zuper Girl"..
Cum sa-mi fie frica de mine? Adica chiar asa? Nu ma'nmoi eu cu una cu doua, da' mi-e frica de mine..
Pare comic, dar e adevarat.
Nu poti spune ca tie nu ti-e frica.. si tu eviti sa ramai doar tu cu tine.. si cand inevitabil se intampla asta, oricum nu stii de ce te simti asa stingher, asa nelalocul tau, dar ti-e frica si o sa cauti mereu sa te ocupi de nimicuri, gasesti preocupari stupide..
Eul fals se teme.. el e dusmanul.. el e cel de care ti-e frica..
E totusi un inceput, pentru ca mi-am dat seama.. mi-am gasit frica.. acum trebuie doar sa trec prin ea.. sa o las sa-si faca de cap si sa plece asa cum a venit, pentru ca dupa orice ploaie iese soarele.

:)

Am iesit toti ca gazele sa ne intindem antenele la soare si sa ne descretim fruntile dupa atata amar de frig si tristete. Copii, batrani, femei, barbati, saraci, bogati, nebuni, aurolaci, drogati.. toti am iesit afara..toti in aceeasi lume.. toti sub acelasi soare.. toti sa intampinam renasterea naturii..

Floricele? Inca nu.. nici macar n-au inverzit copacii..
Gandacei, musculite, bondari, tantari, molii.. I-am vazut pe toti ieri.. ne-am reintalnit dupa atata timp.. Ce dor mi-a fost de viata!!!
Ce dor mi-era de soare, de ciripitul pasarelelor, de cer senin si cald..  Parca m-am trezit iar la viata.. cu energii si forte de primavara.. parca am renascut odata cu Mama Natura.
Simt nevoia nebuna sa tip de fericire, sa dansez in iarba, sa ma relaxez in apa, sa rad la soare si sa impartasesc bucuria mea cu un zambet permanent pe care am sa-l impart cu toata lumea!

crampeie de primavara

Am ramas in urma putin..
O absenta pe care nu pot sa o explic exact. S-a intamplat pentru ca asa am simtit.. Nu am un motiv real, palpabil, sau justificant, doar asa am simtit..

Din pacate primavara inca nu a venit.. spre disperarea mea vrea doar sa mai intarzie vreo saptamana.. nu e nimic grav.. dar nu vrea ea inca sa vina :))
Mai iese soarele uneori, parca sa ma chinuie si mai rau, sa-mi aduca aminte cat de bine e sub razele lui, cat de confortabil e la caldura lui.. in lumina lui.. ce jeg!

Am deseori porniri diverse.. e ca si cum ceva ma sacaie, dar nu stiu exact ce.. e greu de pus punctul pe I cand se petrec atatea pe langa tine.. cand toti au probleme pe langa mine e ca si cum eu nici nu mai contez.. adica uita-te la ala, saracu'..  e in rahat pana peste umeri.. crezi ca problema ta mai conteaza?.. are rost sa incepi sa te plangi aiurea la unu' care e oricum mai rau ca tine?

Noi sa fim sanatosi.. vorba aia.. totul tine de gandirea pe care o adopti..
Prefer sa vad partea plina a paharului chiar daca e gol..
E mai sanatos asa.. oricum am o memorie incredibil de selectiva.. nu tine minte aproape nimic..  In fond de ce ar face-o?
Totul este doar "past experience", nimic mai mult. E doar un sir lung de amintiri, imagini si legaturi pe care le face creierul in urma experientelor prin care trece.. nu stiu sigur daca e chiar folositoare toata memoria pe care o car dupa mine..
Poate daca as fi intr-o jungla as avea nevoie de memorie, de amintiri.. dar altfel? La ce ma ajuta? Nu face decat sa imi tina mintea ocupata, nu ma face decat sa contemplu la ce a fost, sau sa visez la ce va fi.. nu e prea dragut, nu?

Uneori am impresia ca o iau razna, doar pentru ca nu reusesc sa imi dau seama ce anume ma sacaie, ce anume ma urca pe pereti, ce anume e "wrong" cu mine.. Am momente in care pot declara linistita ca sunt nebuna.  Dar cine e ala perfect, care nu are nici cea mai mica problema psihica?
Sor'mea impacheteaza hartiute ca sa se linisteasca... eu am alte metode..

Vreau sa-mi fac un tatuaj..