Am ramas in urma putin..

O absenta pe care nu pot sa o explic exact. S-a intamplat pentru ca asa am simtit.. Nu am un motiv real, palpabil, sau justificant, doar asa am simtit..
Din pacate primavara inca nu a venit.. spre disperarea mea vrea doar sa mai intarzie vreo saptamana.. nu e nimic grav.. dar nu vrea ea inca sa vina :))
Mai iese soarele uneori, parca sa ma chinuie si mai rau, sa-mi aduca aminte cat de bine e sub razele lui, cat de confortabil e la caldura lui.. in lumina lui.. ce jeg!
Am deseori porniri diverse.. e ca si cum ceva ma sacaie, dar nu stiu exact ce.. e greu de pus punctul pe I cand se petrec atatea pe langa tine.. cand toti au probleme pe langa mine e ca si cum eu nici nu mai contez.. adica uita-te la ala, saracu'.. e in rahat pana peste umeri.. crezi ca problema ta mai conteaza?.. are rost sa incepi sa te plangi aiurea la unu' care e oricum mai rau ca tine?
Noi sa fim sanatosi.. vorba aia.. totul tine de gandirea pe care o adopti..
Prefer sa vad partea plina a paharului chiar daca e gol..
E mai sanatos asa.. oricum am o memorie incredibil de selectiva.. nu tine minte aproape nimic.. In fond de ce ar face-o?
Totul este doar "past experience", nimic mai mult. E doar un sir lung de amintiri, imagini si legaturi pe care le face creierul in urma experientelor prin care trece.. nu stiu sigur daca e chiar folositoare toata memoria pe care o car dupa mine..
Poate daca as fi intr-o jungla as avea nevoie de memorie, de amintiri.. dar altfel? La ce ma ajuta? Nu face decat sa imi tina mintea ocupata, nu ma face decat sa contemplu la ce a fost, sau sa visez la ce va fi.. nu e prea dragut, nu?
Uneori am impresia ca o iau razna, doar pentru ca nu reusesc sa imi dau seama ce anume ma sacaie, ce anume ma urca pe pereti, ce anume e "wrong" cu mine.. Am momente in care pot declara linistita ca sunt nebuna. Dar cine e ala perfect, care nu are nici cea mai mica problema psihica?
Sor'mea impacheteaza hartiute ca sa se linisteasca... eu am alte metode..
Vreau sa-mi fac un tatuaj..